Albumul cu vitrine

on sâmbătă, 28 iunie 2014
Pentru că recent am renunțat la vitrină dar ne e încă dor de ea, am realizat un best of  din timpul celor 6 ani de existență, în cele 2 locații ale noastre: George Vraca si Piața Amzei.

Prima noastră vitrină! Am deschis in 2008,  înainte de Paște și am avut în vitrină Ouă și Ciocolată englezească Green&Black's, unul dintre brandurile aduse în premieră pe piața romanească.

Probabil a doua vitrină Pukka Food - abundentă și colorată,  pe vremea cînd clădirea foarte frumoasă de vizavi nu fusese încă distrusă.

Vitrina italiană cu paste a fost un mare succes: toată lumea a vrut sa cumpere oala si accesoriile din decor :)

Vitrinele pentru copii au fost mereu preferatele noastre.

Incă una dedicată celor mai draguți clienți.

Spiritul Crăciunului prin 2011.

După 2 ani,  am început să sărbătorim.

In prima toamnă în Piața Amzei, am prins izolarea termică a blocurilor din jur care ne-a afectat rău vînzarea ...

Și în Amzei ne-am dedicat la fel de mult copiilor.

Happy Bio 2013!

O vitrină foarte curată.

Vitrină mandră de oferta de proaspete în creștere.

Oferte-oferte, la mare preț pe timp de criză.

Una dintre cele mai frumoase vitrine: Organic September!

5 ani neaoși de Pukka Food!

Ce-am făcut toți acești ani?
Am spus-o deja de foarte multe ori ...


Panseuri bio

on marți, 22 aprilie 2014
Ce facem noi la Pukka Food? In esență, lucrurile pot părea simple: cumpărăm marfă pe care o vindem ca să putem cumpăra din nou alta, șamd - suntem un soi de canal pentru mîncarea sănătoasă, un cordon ombilical de la cei care o produc către cei care o îngurgitează.

În practică, nimic mai stratificat si complex. Cordonul se ramifică ca o hidra, se încolăcește și se-noadă cît se poate de des. Prin canal lucrurile trec cu repeziciune, și intr-un sens, și în altul, ciocnindu-se spectaculos.

Furnizorul furnizeaza dar dincolo de mecanica și regulile furnizării el este o vietate care trebuie îmblinzită, strunită și urmarită cu atenție.

Cei mai mari își etalează marfa ca o coadă de păun, in acorduri de monede zornăitoare – daca știi dansul bine, daca nu rămîi pe margine.

Cei micuți sunt draguti pîna cînd se văd la raft dupa care încep să-și facă meandrele – schimbă prețul, strecoară termene de expirare scurte si sunt praf cu hirtiile. Visul lor este sa intre in supermarketuri iar cînd li se-mplinește nu ezită să îți dea cu flit...

Un loc aparte il are micul producător roman. El e atît de mic și de copleșit de ceea ce se poate face într-o țară aservită cu bună intenție multinaționalelor încit, de cele mai multe ori, nu mai înțelege comerțul: își vinde online sau prin tîrguri produsele catre clientul de rand și-ți dă ție, ca magazin, același preț - deși cumperi engros și încerci să legi o relație pe termen lung. Degeaba îi explici: uite, eu am facut aici un magazin frumos, care ma costă mult, unde plătesc curent electric, angajați, pază și multe altele dar unde oamenii vin cu plăcere, motiv pentru care trebuie să imi pun un adaos astfel incit lumea care regăsește produsul tău să nu aibă surprize neplăcute legate de preț...

La celălalt capat al tubului, consumatorul conștient de sănătate e fără îndoială stăpînul căruia încercăm să-i satisfacem cît mai bine și cu folos poftele și nevoile diverse.

Lui îi oferim cu mare încintare produsele romanești pe care am reușit sa le aducem în magazin dar, spre uimirea noastră, nu de puține ori, ne refuză politicos: “Mulțumesc, n-am incredere, n-aveți ceva nemțesc?...”

Iar cei cărora le oferim produse bio din țări cu tradiție de zeci de ani ne replică deseori supărați: “Pai chiar asa, dom'le, nu se mai crește nimic in Romania?”


Dar noi nu ne supărăm. Pentru că clientul și controalele au întotdeauna dreptate!

Chec, pur si simplu

on miercuri, 30 octombrie 2013
Pur si simplu, citeodata ai pofta de ceva clasic.

Unul dintre deserturile clasice care ma inspira si imi aminteste de copilarie este CHECUL.


Iata o reteta simpla cu care nici cel mai nepriceput om nu da poate da gres.

Ingrediente pentru 2 tavi:

7 oua, 1 cana faina (Dove's Farm cu agent de crestere e o placere!), 1 cana zahar brun, 4 linguri cacao (daca vrei sa pastrezi o parte din compozitie pentru model), 1 lingura ulei (cel de nuca da o aroma extraordinara), stafide sau/si nuci maruntite.

Cu cit mai bio, cu atit mai gustos si hranitor.

Se pun toate ingredientele la blender. Se toarna compozitia in tava. Se coace 20-30 minute la foc mediu.

Pofta buna e putin spus!

Felinar din pepene rosu

on vineri, 13 septembrie 2013
Taind zilele trecute un pepene rosu, mi-am amintit ca în copilarie tata ne facea felinare din pepeni.

Eu si sora mea umblam serile de vara pina tirziu prin fata blocului, cu capatinile rinjite de pepene spinzurate de sfoara si ne simteam ca niste vrajitoare mici dar cu puteri nebanuite.

Nu stiu daca tata auzise pe vremea aia de Halloween... probabil ca nu, fiindca povestea ca bunicul le facea lor (celor sase frati si surori) felinare din harbuz pe vremea cind jucariile erau mare lux.

Am scobit un pepene rosu (din miez am facut pentru prima data acasa suc de pepene la storcator) si le-am facut si eu copiilor felinar. 

Toata seara a fost mare distracție... Iar sucul de pepene bun si racoritor.




Amintiri din George Vraca

on duminică, 23 iunie 2013

Am trecut de curind pe straduta centrala dar dosita a fostei noastre locatii, George Vraca, numita dupa un actor probabil adincit intr-un somn de veci tulburat de cele mai negre cosmaruri.


In martie 2012, cind peisajul devenea tot mai dezolant (adica imputit) iar chiria raminea inflexibila am plecat cu magazinul in spate iar plecarea mi-a adus una dintre cele mai neasteptate surprize: in locul nostru s-a mutat femeia care vindea in fata magazinului, chiar pe jos, pe ziar, legume si fructe luate din engros.
(i-am facut multe poze din pacate pierdute o data cu iphone-ul furat din magazin)

Cind am cunoscut-o, s-a instalat pe trotuar cu drepturi depline si scutite de taxe declarind ca ea e venita aici dinaintea noastra, demuuuult, cam odata cu Glad, Gelu si Menumorut. Ne-am razboit o vreme, amenintind-o si pirind-o sectoristului care a ramas evident impasibil, pina in momentul in care a nascut al patrulea lea copil si a inceput sa vina “la servici” cu caruciorul dupa ea.

Am sfirsit convietuind iar simbioza a inceput sa functioneze. Cind cineva mi-a busit masina parcata, ea i-a luat prompta numarul. Cind venea controlul la textilele de pe colt, ne dadea semnalul. Cind vreun client iesea nemultumit de preturi de la noi, ea il imbia cu ceva accesibil. De atunci promitea mai mult, emana marketing prin toti porii...

Dupa ce proprietara n-a reusit sa inchirieze altcuiva, i-a dat spatiul ei, cu 200 de euro mai putin, lucru de neconceput in ceea ce ne priveste.

Efortul urias pe care l-a facut intrind in aspra legalitate ma induioseaza si astazi.
Mi-am dat seama cit de aspirationala o fi fost Pukka Food pentru ea, care vindea jos, pe trotuar, si ce vis efemer i s-a implinit cind s-a vazut mutata acolo... (sau, cine stie, poate ma insel, foarte posibil s-o fi dus mai bine ca noi)

Devenita chiriasa cu acte, a vopsit tot interiorul in ulei verde brad si a scris pe geam: “Fructe si legume pentru sanatatea dvs”. Eu cind zic c-am facut multa munca de informare, nu vorbesc degeaba...

La rugamintea mea, a impartit o vreme noile noastre carti de vizita in functie de dispozitie - unii clienti au ajuns dupa noi in Amzei, altora le-a zis ca nu stie unde sintem...

A rezistat cu stoicism mai putin de un an de zile. Pe oblonul de la geam lasat, grafitizat dintotdeauna cu HOP, e din nou anuntul “de inchiriat”. 


La momentul vizitei mele, desi in numar restrins, comitetul de strada era prezent la apel.

Mai batrin, mai jegarit dar la fel de activ, domnu’ Nicu, paznicul izgonit al cladirii interbelice in paragina de vizavi, mesterea scaune pe trotuar, intr-un microclimat cu tomberon si cuier exterior. Un supravietuitor. Cit am stat noi pe George Vraca a trecut printr-un incediu, o sinistrare si o cadere in cap in timp ce repara balconasul de la etajul 1. Ii mai ofeream din cind in cind expirate dar el ne cerea mereu gem pe care il servea predilect de dimineata cu alcool rafinat ieftin.


Vizavi de el, drojdierii abonati la nonstop-ul lu’ domnu’ Dan (lipsea de la apel somalezul rebel Vasile), au scos, in mod cu totul surprinzator, la vinzare niste carti – daca nu mai au ce bea macar citesc...


Parea ca apocalipsa rasese de curind George Vraca lasind in urma o natura moarta cu reminescente 
accidentale de viata.


Un produs Blogger.